Teoria non-freudiana a copilăriei... sau... Când e iarnă

Tare mult îmi place ziua de 1 decembrie. Faptul că am o zi liberă în mijlocul săptămânii mă face să mă simt mai liber, mai descătuşat decât m-aş simţi în mod normal într-o zi de miercuri. Dacă vă întrebati “de ce?”, lăsaţi-mă să vă spun că începând din 1 decembrie, încep să număr zilele până la Crăciun…

            Ce, vă aşteptaţi la un motiv patriotic care să vină dintr-o mândrie de a locui într-o anume zonă a ţării? Voi fi cât se poate de onest când voi spune că eu sunt un exemplar dintr-o rasă foarte rară – rasa celor pentru care Crăciunul este important. Nu pentru că ies cu prietenii în oraş, nu pentru că e vacanţa de iarnă, nu din cauza Anului Nou, ci de dragul cadourilor! Dar ăsta sunt eu; cum rămâne cu restul adolescenţilor? Într-adevăr, în prezent, multi dintre noi merg la şcoală cu o geantă nu mai mare decât palma mea (cât să ţii celularul în ea), o frizură cu mai mult gel decât cele din filmele din anii ’80 şi, în cazul fetelor, mereu-necesara oglindă. Mulţi se întreabă cum vor arăta adolescenţii peste, hai să zicem, zece-douăzeci de ani, când şi noi vom spune “erau mai cuminţi copiii pe vremea noastră”. Ştim cum stau treburile acum, zicem că părintii sunt demodaţi sau că nu ne înţeleg  –  n-am să comentez pe acest subiect. Eu mă gândesc, folosindu-mi moleşiţii neuroni, că viitorul adolescent va fi demodat.

            Hai să ne imaginăm o situaţie imposibilă acum, dar care poate în treizeci de ani va fi o realitate. O şcoală curată, o linişte deplină pe hol, întreruptă doar de paşii tăcuţi. Nu este o scenă din mijlocul vacanţei de iarnă, ci o lume diferită, unde adolescenţii sunt concentraţi pe un singur lucru: şcoala. Caietele sunt pline de cerneală, cărţile curate ca neaua, genţile mari şi grele. Adolescenţii sunt lipsiţi de interes faţă de haine sau păr, atât de mult încât părinţii vor fi cei care vor încerca să-i convingă să fim trendy... O adevărată poveste horror, scoasă din cele mai întunecate colţuri ale minţii mele, acolo unde mai sălăşluiesc doar amintirile din grădiniţă şi experienţa tezelor unice. Dar fiţi fericiţi, opţiunea de mai sus nu e singura. Într-adevăr, majoritatea ar zice că în viitor şcoala nu va fi curată, ci plină de gumă de mestecat, iar în săli nu se vor auzi dezbateri aspura scrierilor lui Sadoveanu, ci doar profesorul strigând „cu câţi i se scrie a vorbi’?” sau „dă-mi telefonul acum!” Copiii vor vorbi doar într-un dialect englezo-român folosit pentru a-i pune în ceaţă pe profi.

Care dintre ele va fi reală? Nu putem decât să aşteptăm şi să ne spunem în minte: sper că a doua varianta e cea mai rea posibilă. Şi până atunci să ne aşezăm la masa de lucru, să ne facem temele şi poate dacă avem timp, să îi scriem lui Moş Crăciun o scrisoare minţindu-l că am fost copii cuminţi. Tare mult îmi place ziua de 1 decembrie...

Armin Copoeru
X B