O simplă durere

Pierdută în amintiri,

Regăsită în speranţe…

O lume nouă parcă mi se deschide,

Locul unde sentimentele nu dor

Dorinţele se împlinesc

Şi te regăseşti în amintiri,

Emoţii, entuziasm şi vise.

Locul perfect?

Nicidecum… căci nimeni şi nimic nu e perfect. Nu?

Recent mi-am amintit de o scrisoare,

Cu un trecut memorabil şi…

Nici nu ştiu ce să mai cred,

Adevărul, sau minciuna?

Dar totuşi îmi imaginez

Că schiţez un surâs sau o lacrimă

Şi uit de tot.

Toate cuvintele rostite de oameni

Se destramă şi nu mai formează nimic pentru mine,

Doar nişte vorbe-n vânt,

Cu-n trecut, prezent şi viitor inexistent.                                     

                                 Diana NEAG, V B