Poți opri timpul?

Lumea este în continuă schimbare, apar mereu noi invenţii – de la primul aparat de ras, produs în 1901 de Gillette, cinematografia, binecunoscuta formulă a energiei E=MC2, inventarea cafelei instant, de către Nestle în 1937 până la calculator, internet şi telefoane mobile. În fiecare zi apare un nou model, mai bun, mai performant, mai rapid, de telefon, computer, i-pod, automobil, sau chiar ruj (2 în 1, ruj cu luciu de buze încorporat). Se pare că timpul se scurge mai repede decât odinioară. Trecem prin viaţă grăbiţi şi uneori ratăm esenţa. În curând vom ajunge să ne teleportăm la şcoală – dacă aceasta va mai exista.

În paralel, comportamentul uman suferă modificări. Fără să percepem, ne schimbăm la rândul nostru. Suntem influenţaţi de cultura media (mai ales cea americană, care pare se ne lovescă oriunde am merge: cum deschizi televizorul, eşti fascinat de aşa zise frumuseţi cu IQ scăzut, de glume slabe, şi, în general de superficialitate).

Un alt factor care ne schimbă este societatea. În interiorul unui liceu se evidenţiază foarte clar rangurile sociale. Clasificarea unui elev se face într-un mod capital, după două criterii: înfăţişare şi atitudine (fără a ne complica cu lucruri minore, cum ar fi opinii, mentalităţi sau grade de inteligenţă). Astfel clasificat, elevul nu mai are de făcut decât să se conformeze unui model exterior (pentru a preveni reevaluarea statutului său). Fără să-şi dea seama, liceanul de rând copiază tipare preexistente, adesea banale (sau tocite prin uz) şi se comportă în conformitate cu acestea.

Dacă în anii ’70, tinerii se distrau la discotecă, acum merg în club. Dacă mai demult citeai, acum te uiţi la televizor, sau mai bine, stai pe facebook. Aceste noi activităţi introduse în gama strâmtă a ocupaţiilor tinerilor vin la îndemână. De ce să oboseşti dând paginile unui roman, când poţi da un simplu click, care te duce fix în mijlocul societăţii (acum transpusă şi virtual!)?

Aceste rutine, modele pe care le urmăm în mod consecvent, pot provoca mai multe efecte secundare. Primul, şi cel mai evident, ar fi degradarea calităţii gândirii noastre. Ne folosim  “prelungirile” tehnice, încât e posibil să nu mai ştim să facem nici măcar o împărţire (credeţi-mă, mi s-a întâmplat!). Al doilea efect, mai puţin evident, ar fi degradarea opiniilor şi a personalităţii individului. Ajuns la maturitate, fostul elev va trebui să se rupă de vechile modele şi obiceiuri şi va trebui să se adapteze unei noi lumi. Dar va reuşi să facă asta cu succes? Nu ştim sigur. Poate va rămâne veşnic un adolescent? S-ar putea.

Deci ce este de făcut pentru a opri aceste schimbări care uneori ne influenţează negativ? Răspunsul este o altă întrebare: poţi opri timpul?

Nadia Sava
IX B