În drum spre liceu

Când am aflat despre subiectul noii reviste mi-au trecut prin minte o grămadă de teme legate mai mult sau mai putin de viaţa cotidiană a liceanului. În primul rând m-am gândit la lucruri gen schimbarea programei şcolare, activităţile extra-curiculare, relaţia elev-profesor. Lucruri pe care le întâlnim zilnic la televizor, la radio, în ziare şi alte surse de informare. Însă, la o privire mai atentă am realizat că ele nu aveau să intereseze elevul de liceu deoarece sunt lipsite de substanţă, ba mai mult sunt lucruri despre care toată lumea are o părere. Aşa că am hotărât să mă axez pe o chestiune aparent banală, ignorată de cele mai multe ori: drumul spre şcoală.

Cum nu cunosc în detaliu călătoria spre şcoală a tuturor sau cel puţin a unei majorităţi de liceeni, o să dau articoului o notă oarecum personală, dar cred că întâmplările şi părerile mele se suprapun peste ale multor elevi care, locuind la o distanţă mai mare de şcoala, trebuie să folosească mijloacele de transport în comun ca să ajungă la timp la ore.

Există mai multe tipuri de dimineţi, cele foarte rare în care eşti fericit că ai prins în sfârşit un loc liber în autobuz, eşti liniştit şi poti dormi în continuare fără să fii nevoit să te uiti în jurul tău unde multe priviri insistente aşteaptă să le cedezi locul.Cele rare, atunci când – surprinzător! - te trezeşti la timp, alergi în staţie, dar pe drum se strică autobuzul, iar efortul tău e în zadar... vei întârzia la prima oră. Dar din fericire nu vei fi pus absent pentru că (să presupunem) nu întârzii prea des din cauza defecţiunilor mijloacelor de transport. În dimineţile mai putin rare se întâmplă să te întâlneşti pe drum cu gaşca de prieteni, să epuizaţi toate bârfele zilei anterioare, dar să mai lăsaţi ceva subiecte şi pentru şueta de la cafenea pentru că eşti sigur că eşti deja absent la prima oră şi profa nu va mai crede din nou scuza cu „ştiţi...am pornit cu 5 minute mai târziu de acasă, iar pe drum m-a prins controlorul şi am stat la o mică discuţie”. În sfârşit, în zilele obişnuite, dese, te înghesui într-un autobuz plin ochi, te întrebi din nou de ce în mijloacele de transport pentru elevi nu sunt doar elevi şi, ca să începi ziua în plină formă, atunci când doreşti să cobori cineva stă neclintit în faţa uşii determinându-te să iei atitudine.

În final ajungi la şcoală cu nervii întinşi la maxim pentru că pe drum ţi-ai dat seama că nu ţi-ai luat mâncare. La covrigi este o coadă imensă şi, ca totul să meargă prost, portarul s-a hotărât ca de azi să nu mai facă concesii şi să se asigure ca niciun elev nu va părăsi incinta şcolii. Pentru ca ceva să meargă bine, ajungi la oră cu un minut înaintea profesoarei şi începi recapitularea lecţiei de zi din care urmează să fii ascultat.              

Alexandra Cerceș
XI C