A trecut deja festivitatea și e prima zi la școală. Intri în clasă pentru prima oră, știind că probabil o vei vedea pe dirigintă stând la catedră. Dar ea nu e acolo. Bun. Singură într-un grup de copii necunoscuți. Ei, hai că nu-i chiar așa rău. Parcă pe tipu’ ăla l-ai mai văzut pe undeva, câțiva sunt din fosta ta clasă, iar pe alții îi mai cunoști de la diferite „ocazii”, nu? Totuși nu-i aceeași clasă ca înainte, unde știai tot ce mișcă. Începe ora, te așezi frumos în bancă cu unu’ dintre colegii vechi, că parcă nu te-ai așeza cu careva necunoscut!
Intră profa’ și începe. Că pe ea o cheamă nu știu cum (pentru că nu te-ai obosit să îi scrii numele în caiet) și că ei îi trebuie nu știu ce fel de caiet. Eh, lasă că e doar prima zi, nu trebuie să-ți notezi tu tot. O să afli în pauză ce-ți trebuie pentru ora ei. Atunci îți pică fisa. Ce-o să faci în pauze? Că nu mai ai cu cine bârfi acuma (ok, o parte din gașca o ajuns cu tine în clasă, da’ tot nu-i la fel). Intri în panică și începi să te uiți în jur, studiindu-ți parcă pentru prima dată viitorii colegi.
Sigur ai o critică pentru fiecare, că altfel nu se poate. Da’ totuși parcă tipa aia nu pare așa cu fițe. Și tipu’ de acolo s-ar putea sa fie de treabă. Încetu’ cu încetu’ realizezi că parcă nu-s toți așa de nașpa. Parcă unii ar putea fi chiar de treabă. Nici n-apuci să termini cu uitatu’ prin clasă că profa’ vă pune să vă prezentați. Profiți de ocazie și încerci să ții minte niște nume. Bun, s-au prezentat toți. Degeaba, că parcă tot nu ești sigură cum o cheamă pe tipa fără fițe sau pe tipu’ de treabă. Oare pe tipă o chema Maria? Sau poate Ana? Stai, nu. Parcă Ana-Maria? Îți vine să te iei de cap, așa că te uiți cu disperare la colegu’ de bancă. Problema e că și el se uită cu disperare la tine.
Cumva, cumva, ora trece și sună. Ieși din clasă înconjurat de turma de colegi pentru că ora următoare e la etaju’ 2. Nici n-ai ieșit bine pe hol ca deja ești înconjurată de sunetele tocurilor. Ce? Tocuri? Te uiți în jur și le vezi pe tipele mai mari cu niște tocuri de 12 cm. Te uiți după aia la converșii tăi vechi și un picuț rupți care sunt atât de comozi. Oare o să porți și tu tocuri? Ciudat, la școala de cartier din care veneai nu prea auzeai tocuri pe hol. În fine, hai că nu-i neapărat să apari mâine cocoțată pe o pereche.
Ajungeți în sală și pierzi vremea desenând ceva la capătu’ caietului. Se sună și profa’ intră în clasă. Da’ ei nu-i convine cum stați în bancă și vă mută (cică așa o să va cunoașteți mai bine). Ai ajuns lângă tipa fără fițe. Te uiți cu disperare la pantofii ei și observi că și ea poartă converși. Răsufli ușurată, gândindu-te că poate nici ei nu i-ar plăcea să vină pe tocuri la școală. După ce se așează, faci cunoștință cu ea. O cheamă Andra (nici Maria, nici Ana, da’ măcar ai nimerit prima literă). În scurt timp, afli că nici Andra nu-și prea cunoaște noii colegi. Așa că treceți la bârfă (că, deh, asta fac fetele).
Chiar dacă nu ai auzit nimic din ce-a zis acolo profa’, nu te prea deranjează. Nici pe Andra nu pare s-o deranjeze. Așa că mergeți amândouă pentru ora următoare la etaju’ 1. Vă puneți în bancă și începeți să vorbiți, când se apropie de voi cineva. Ceva colegă, care spune că ați mers împreună în nu știu ce tabără de acum sute de ani. Totuși parcă ți-o amintești. Da, era de treabă fata. Așa că faceți cunoștință (încă o dată că, evident, nu-i mai ții minte numele). O cheamă Adela.
Realizezi că s-ar putea chiar să iasă ceva din clasa asta. S-ar putea chiar să te înțelegi bine cu unii colegi. Chiar când visai tu mai bine, intră diriga pe ușă. Vă puneți în bănci (Andra lângă tine și Adela în spate) și faceți liniște. De data asta îți notezi numele dirigintei, că ar fi chiar culmea să-l uiți. Și începe cu regulile școlii. Strâmbi un pic din nas când auzi că la 10 absențe îți scade nota la purtare, că de asta ai trecut la liceu, să mai și lipsești. Apoi trece la piercing-uri. Și tu chiar vroiai să-ți faci pierce-u’ ăla în nas. Las’ că merge și fără el în primu’ semestru. Apoi vine chestia cu vopsitu’ părului și machiaju’. Na, asta este. O să te machiezi și tu cu ceva mai deschis la început cât să se liniștească profii. Și apoi vine faza cu fumatu’. Evident. Da’ nu-i așa o problemă, că oricum tu nu fumezi așa de mult cât să tânjești după o țigară pe care n-ai fumat-o în pauză din cauză că îți era frică că o să te prindă diriga. Bine, tu ești doar unul dintre fericitele cazuri.
Într-un sfârșit, termină cu regulile. Începeți să vorbiți despre șefu’ clasei. Câteva mâini se ridică și tu te uiți în jur. Identifici repede „specimenele” care au ridicat mâna. Una era tipa stilată, care cu siguranță va participa la Miss și, cine știe, poate va și câștiga. Apoi mai era tipa care vroia să se implice în tot, genu’ de persoana care e tot tipul cu zâmbetul pe buze. Apoi mai este și tipu’ care vrea să se dea bine pe lângă prof’ (nu de alta, da nu arată de parcă ar fi învățat pe rupte ca să intre la liceu). Dar, cine știe? Poate i-ai judecat pe toți greșit. În fine, oricum e prea devreme să-ți dai seama.
Totuși ți-ai format o privire de ansamblu asupra clasei. Știi în mare parte(sau măcar poți să presupui) cum vor fi colegii. Parcă nu mai sunt o grămadă de necunoscuți. Când gândeai și tu mai profund, sună de ieșire. Dar nimeni nu se ridică din bancă. Atunci, te întorci și tu frumos în față, să te uiți de-a binelea la dirigă.
Ea își ridică privirea și se uită la voi peste ochelari, studiindu-vă. Se uită încet la toată clasa, de parcă ar ști deja ce medii o să aveți fiecare la sfârșitu’ semestrului. Desigur, tu nu gândești până acolo. E numai prima zi de școală, ce să te obosești? De parcă ți-ar fi citit gândurile, diriga zâmbește. Păstrându-și zâmbetul pe buze, vă urează la toți bun venit la liceu. Zâmbești și tu oarecum forțat. Dar totuși, poate nici diriga nu-i cine știe ce demon al iadului. Sau, mă rog, poate nu tot timpu’. Și mai e și faza că ai ajuns la concluzia că nici colegii nu-s o gașcă de fițoși. De data asta zâmbești cu adevărat. Mă, s-ar putea să iasă ceva din asta!Irina Patrichi
IX B
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu