O dimineaţă de licean

Taci! Taci odată! Cât se poate?... Şi când mă gândesc că aceasta a fost una dintre melodiile mele preferate. Bineînţeles, până să o pun să sune la semnalul de alarmă.

            O nouă dimineaţă posomorâtă mă obligă să-mi deschid ochii, lucru pentru care, ca şi în celelalte dimineţi, trebuie să depun un efort considerabil. Fac 10 paşi până în baie şi ca de obicei – apa e prea rece, prea udă,pasta de dinţi e prea mentolată.În bucătărie – ceaiul e prea fierbinte, prea dulce. În dulap – hainele sunt prea strâmte sau prea largi... şi îmi dau seama că sunt prea nemulţumită de această dimineaţă care, deşi nu a reuşit să înceapă, dar ştiu că nu e aşa cum am visat-o toată noaptea.

            Resemnată că nimic nu e perfect, stau în faţa uşii, pregătită moral că şi afară nu e nimic aşa cum vreau eu. Casc o ultimă oară înainte să dau nas în nas cu frigul, deschid uşa, păţesc... a nins... CE??? A nins?! A NIIIINS!!! Ochii mi se deschid instantaneu, trag adânc în piept aerul proaspăt, de iarnă şi un zâmbet sincer şi involuntar mi se aşterne pe faţă.

            E atata alb în jur! Opreşte-te, timpule, şi lasă-mă să admir! Fulgii se învârt, şi se învârt, şi se învârt cu atâta vioiciune, încât simt cum mă invadează şi pe mine bucuria, cheful de viaţă, dorinţa de a le reuşi pe toate.Acoperişurile albe ce se văd în zare îmi amintesc că vine Crăciunul! Îl simt în mine! Sunt copleşită de spiritul Craciunului, şi vreau dintr-o dată să cânt colinde, să caut daruri pentru ai mei. Stop! Deşi l-am rugat, timpul nu a stat în loc, şi ar cam trebui să mă grăbesc, altfel iar întarzii, şi pe lângă faptul că mi se va reproşa că „intratul după profesor înseamnă absenţă de oră, nu v-a spus d-na dirigintă???”, mă mai aleg şi cu o absenţă de care chiar nu am nevoie!

            În autobus toate feţele sunt triste, ursuze, privesc cu un oarecare dezgust ninsoarea şi frigul de afară. Cum să nu te bucuri că a nins? Cum să nu te bucuri că vine iarna, şi deci – sărbătorile??? Oameni buni, chiar nu vă inţeleg! Am azi 2 teste anunţate pentru care nu mi-am dat tocmai toată silinţa să învăţ ieri, şi s-ar putea să mai am şi alte teste neanunţate, după ore trebuie să ajung şi la bibliotecă, şi la cursurile de teatru, şi la repetiţie si probabil voi ajunge acasă pe 9,fiind conştientă că poate nu voi avea cea mai frumoasă zi din viaţa mea, totuşi sunt fericită! A nins!

            Cobor pe Memo, şi văd că timpul ăsta îşi cam bate joc de mine. E 7:52, deci am exact 8 minute ca să ajung la şcoală. Am noroc – azi nu sunt pe tocuri, aşa că reuşesc, poate îmi mai ramâne jumate de minut să şi respir. Trebuie să alerg un pic să prind verde la semafor. Dacă eram pe tocuri – aveam nevoie de 10 minute, iar 2 minute de intârziere înseamna „absenţă de oră!”. Plus că se topeşte zăpada şi trebuie sa fiu foarte precaută, altfel s-ar putea să mă aleg şi cu absenţă, şi cu vânataie. Cursa a început! Dă-i... şi dă-i... şi dă-i.Uuuuf! Am ajuns şi am intrat in clasă înaintea profesorului, deci sunt mândră de mine.

            Cam aşa începe fiecare dimineaţă de când sunt la liceu – cu nemulţumiri, cu surprize care mă încântă, cu grabă, nişte calcule (că doar sunt la mate-info). Nici nu ar putea să fie altfel, căci, în fond, e atât de frumoasă viaţa de licean!

Elena BÎNZARI, X D